Please select mobile menu.

Gloria

September 11, 2015 ,

Cand viata vrea sa fie generoasa cu tine, iti da o copilarie fericita. Eu m-am numarat printre norocosi. Am crescut in liniste, inconjurata de bunici, parinti, sora, verisor nabadaios si multe animale.

Pe langa dragostea ce-o port familiei mele, inevitabil, iubesc animalele pana la o empatie dusa la extrem.

Prietenele mele cele mai bune… pisicile. Ionita, te-am vazut peste mari si tari cum ti-ai dat ochii peste cap. Ionita nu suporta pisicile si nici imaginile cu pisici si nici subiectele despre pisici.

Sa revenim.

De ce imi plac? Dupa 30 si ceva de ani in care le-am admirat in fel si chip am ajuns la concluzia ca din punct de vedere comportamental sunt un ideal.

Si sa-mi intaresc spusele  vin cu un exemplu.

V-o prezint pe Gloria.

XPA_3178

A aterizat in mod misterios in fata blocului nostru anul trecut. De la stadiul de animal nedorit, a ajuns punctul de atractie al blocului. La fiecare usa exista cate un bol cu mancare, apa sau lapte. Cand incepe ploaia, cel putin 3 vecini scotocesc prin gardul viu dupa ea. Si o data la cateva luni se face o mini sedinta despre cine si cum o deparaziteaza.

Banuiesc ca modul ei a privi ceea ce i se ofera este de “vina”.

Se poarta ca o dizeuza cu atitudine, nu-i pasa daca o prinde ploaia, nu cerseste nici atentie nici mancare, este extrem de sigura pe ea, singuratatea nu o deranjeaza, este mofturoasa cand vine vorba de oameni sau locuri de dormit. Cu toate ca te-ai gandi ca o maidaneza nu ar trebui sa faca mofturi, ea inca mai are are atitudinrea de “An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te” atunci can este sa aleaga in ce paturica moale isi va petrece noaptStiu ce gandesti acum…a inebunit Ioana, scrie despre pisici, varsta isi spune cuvantul.

Nicidecum, si oriucm se spune ca varsta iti aduce intelepciune. 

XPA_3178-4

Analizand comportamentul ei am realizat, inca o data cat de importanta este atitudinea si increderea, cat conteaza sa nu-ti fie teama de singuratate, si cat de mult cantareste faptul ca stii sa-ti porti singur de grija, cat de important este sa-ti pese de tine, sa-ti gestionezi sentimentele si sa nu te lasi apasat si afectat de nebunia altora. 

Cineva acolo sus, a randuit firescul asa cum trebuie, si incearca sa ne dea un exemplu in lucrurile si fiintele ce ne inconjoara. Cine are urechi, ochi si minte deschisa vede si intelege, cine nu, ramane la stadiul de superioritate autointitulata.

Acum este insirata pe canapeaua mea. Dar daca dintr-o nebunie inexplicabla as da-o in ploaie, nu ar plange si nici nu s-ar lipi de mine. Si-ar vedea mai departe de existenta fara macar sa-i pese ca eu sunt dusa cu pluta. 

De aceea admir, si empatizez cu aceste animale perfecte. Si tot de aceea, daca este valabila supersitia cu reincarnatul, sper sa fiu o felina cu atitudine si nu un melc bleg pe o alee din parc. 

 

Leave a comment