Please select mobile menu.

Septembrie in familie

September 14, 2015 ,

 

Inceput de toamna, 35 de grade, aerul conditionat problematic din masina rezista. Pornesc spre Andreea si Johnny incarcata de emotie si apuc de treaba. Pe Andreea nu o cunoscusem personal, dar vocea placuta de la telefon mi-a spus ca totul va fi bine. Inca o data norocoasa sa cunosc oameni buni.

Dupa ce realizez celebra mea parcare laterala din 20 de manevre, in sfarsit ajung. Prima impresie bine si clar intiparita: un apartament primitor, amenajat cu gust chiar de ei. M-au impresionat culorile, atat de calde si asortate incat, cu ei acolo, totul parea un tablou de bun gust.

Pitica cucerise un pat imens din camera parintilor.  Era regina propriei povesti, iar noi, restul ne invarteam in jurul ei pe varful picioarelor sa nu-i stricam linistea

XPA_1036

Incet, incet au inceput sa vina prieteni si rude, toti sociabili si pusi pe glume. Noi dam zor cu cateva portrete. Este usor, oriunde te-ai aseza in casuta lor culorile mi  se amesteca perfect cu lumina.

Pornim spre biserica. Aglomeratie mare mon cher si o caldura neobisnuita pentru septembrie. Micul alai se indreapta spe lacasul sfant.

Parintele, ne-a dat de stire pe un ton solemn: “cui ii va suna neregulamentar telefonul  va fi dat afara din Biserica”. Dupa un minut de fasaiala in care toata lumea se buzunarea de telefoane dupa butonul de “silent”, se face liniste, slujba a inceput.

Doua fetite au fost botezate cu acesata ocazie. Perechi de parinti, perechi de nasi, moase, rude si… fotografi. Din fericire, am impartit decorul cu o doamna fotograf extrem de amabila. Am facut impreuna slalom printre rude si nasi incercand sa prindem unghiuri bune in lumini potrivite.Situatia a devenit putin emotionanta…putin mai mult…de fapt pana la lacrimi, nu doar ale Elisabetei ci si ale Andreei care a fost luata prin surprindere de un “baldabac” galagios in cazanul de botez. A plans Andreea, a plans si Elisabeta, am pus rochita imaculata de la nasa si am continuat slujba.

Am primit si eu in dar o iconita de la parinte. O tin in rucsac, sigur este cu noroc.

Dupa slujba am mers impreuna la un restaurant cu specific italian. Botezul a fost unul restrans, famila si cei mai apropiati prieteni, astfel ca petrecerea a fost de fapt un pranz bine venit. Nu am simtit ca sunt la munca. Am stat impreuna la masa, am savurat o lasagna perfecta si un cheese cake delicios, am vorbit cate in luna si stele, am fotografiat familia, am petrecut o dupa amiza cu niste oameni calzi si primitori.

Dupa o astfel de zi, in timp ce te indrepti spre casa, singurele ganduri care iti vin soptite in ureche sunt: “sunt un om norocos”.

Andreea isi doreste o familie numeroasa, iar eu, la randul meu Imi doesc sa fiu alaturi de ei in toate momentele importante.

Andreea, a fost o placere sa va cunosc, o sa va cer sfatul in materie de decoratiuni interioare, casuta voastra mi-a ramas in minte. Sa fiti mereu fericiti asa cum v-am cunoscut eu in zi de septembrie.

 

2 comments

  1. Iti multumim ca ai fost alaturi de noi intr-o zi atat de importanta si ai surprins momente unice.Fotografiile tale, opera de arta. 🙂 Te pupam!

Leave a comment