Please select mobile menu.

Cu si despre prieteni

September 26, 2015 ,

Sunt oameni care vin in viata ta si ajung sa fie parte din ea de parca ar locui acolo de-o vesnicie. Sunt oameni care aleg sa plece pur si simplu, sunt oameni care nu au de ales si mai sunt oameni care vin si pleaca in fractiuni de viata.

Cu totii te ating intr-un fel sau altul, cu sau fara voia ta.

Prin viata mea si-au facut carare oameni si intamplari fel de fel. De la fiecare am avut ceva de invatat, chiar daca la o prima vedere situatia nu ar fi parut de-un roz pal.

Astazi povestesc despre cei care au venit si sunt hotarati  sa ramana.

Sa fie deja un an , de cand intr-o noapate/dimineata, intr-o benzinarie, incepea o prietenie frumoasa.

Mari si Dorim, tineri casatoriti, Andrei si Raluca tineri nasi, iar eu eram fericita sa fac parte din acest decor. Paul le fotografiase nunta, acum eram toti parte dintr-un trash the dress la un macro nivel.

Dupa o oprire regulamentara la un sandwich bogat in orice numai in vitamine nu, la Dristor, am purces spre mare. Am ajuns la fix, langa Cazino, tocmai cand rasarea soarele.

Rochia de miresa era superba, iar in lumina aceea proaspata, cu totii aratam zani si zane cu toate ca puteam vinde la vrac cearcane multicolore.

Cu Mari s-a legat instant o prietenie. Mari are niste ochi mari de zici ca te inghit atunci cand povestesc. Si in ziua aceea am povestit cate in luna si in stele.

A fost un weekend EXTRORDINAR.

Am facut cu totii o plimbare in Delta, insotitor si ghid ne-a fost fratele lui Mari. John,  stapanul glumelor si al bunei dispozitii.

Am ras in acele doua zile cat de o fractura de falci, si am legat prietenii cat de o viata.

Lucrurile au evoluat frumos, si timpul petrecut alaturi de Mari si Dorin a devenit din ce in ce mai frumos.

Pentru mine ei sunt familie si intelegere. Se completeaza  dincolo de cuvinte.

Iar daca ma pui sa descriu casa lor intr-un singur cuvant, as alege fara nicio indoiala: ORGANIZARE.

Dorin este cel mai organizat om pe care il cunsc. Gazonul lui este cel mai drept, hainele sunt convinsa ca sunt asezate in ordine alfabetica, iar gandurile, in ordine cromatica.

Totul este gandit inginereste, gradina de legume este exemplara, rosiile cresc toate odata, iar ploaia vine cu preaviz.

Timpul petrecut cu ei este valoros, este frumos, este asa cum ar trebui sa fie intre prieteni.

Acum, casa inginereasca a devenit putin mai galagioasa. A aparut Andreea. A fost singura vizita neintuita, Dorin astepta un “Mihaita”. Se pare ca destinul a avut alte planuri, si camera lor a fost decorata cu lucrusoare pastelate.

Sambata a fost ziua cea mare. Mi-o imaginasem eu in zeci de feluri, mai ales ca aveam dublu rol: moasa si fotograf.

Evident ca nu le-am putut imbina cu succes pe amandoua, am preferat ca Andreea sa aiba amintirile intacte din acea zi. I-am adus o rochita albastra, niste mini pantofiori si mini ciorapei, iar Mari mi-a luat locul pe post de “imbracator”.

Nasa Raluca a avut imsomnii de cand s-a nascut Andreea. Si-a dorit atat de tare sa fie totul bine incat zilele pana la botez si le-a petrecut cautand rochita perfecta, si pantofiorii perfecti si o sticulta pentru ulei impecabila, si prosoapee cate si cum trebuie.

Slujba a fost emotionata. M-a impresionat strabunica. A fost atat de prezenta dar totusi atat de discreta. A urmarit cu lacrimi in ochi toata slujba. Mainile ei harnice si muncite au tinut strans un bucehetel cu flori.

Dupa slujba, am mers cu totii la restaurant. Mari se ocupase de tot asa cum trebuie, Dorin a fost trup si suflet, mai mult trup alaturi de ospatari care au trebuit sa respecte cu strictete ritmul inginerersc.

Un candy bar delicios, un tort impresionat, multi prieteni, familie si o zi de septembrie asa cum toate ar trebuis sa fie.

A doua zi, ne-am adunat din nou cu totii, mosi, mosici, nasi, bunici pentru prima baita. Andreea nu a fost foarte impresionata la inceput dar si-a stapanit fara dificultate plansul cand Dorin a luat-o de mana. Sinergia dintre ei este spectaculoasa.

Am incheiat ziua cu un gratar delicios pus in scena de Dorin.

Mari si DoriM…va multumesc pentru invitatie, va multumesc pentru prietenie si pentru faptul ca in rutina voastra zilnica exista intotdeuana acele momente in care nu uitati nicioadata sa puneti intrebarea cheie oricarei prietenii: “Ce mai faci?”

Andreea, mosica te iubeste, si te va urmari cum cresti, cu dovezi…nu doar asa pur si simplu.

Sa fii iubita o viata!

 

Leave a comment