Please select mobile menu.

Fotograf de Olivia :)

October 8, 2015 ,

Pe la varsta de vreo 7 ani cea mai mare dorinta a mea in ceea ce priveste cariera de viitor era sa devin musafir. Pentru ca pana in 7 ani imi doream sa devin gunoier…dar asta este o alta poveste.

Si pe principiul … dorintele uneori chiar se implinesc, eu astazi mi-am dat seama ca sunt…musafir.

De cele mai multe ori, fotografiez evenimente importante din viata unor oameni pe care nu-i cunosc foarte bine, uneori chiar deloc. Am emotii de fiecare data. In cele mai multe cazuri gandul ca ceva nu ar putea fi tocmai bine mi se spulbera in momentul in care pasesc pe usa.

Sa-ti explic, cu exemple ca doar asa poate fi pe intelesul tuturor.

Inceput de septembrie,Fotografiez un botez in Bucuresti.

Andreea si George locuiesc in Dristor, la parterul unui bloc situat la cativa metri de parc. VIS!

Casuta lor este extrem de originala. Andreea este fanul numarul unu al initialelor, mesajelor mai mult sau mai putin subliminale si al traditiilor pastrate intacte.

Camera Oliviei, o oaza pastelata de lucrusoare hand made. Unele dintre ele de bunica. Ador bunicutele si mainile lor harnice ce nu-si gasesc liniste pana nu impletesc ceva…sa ramana.

Oliviei ii vor ramane lucruri pretioase. Au avut mami si strabunica grija.

Am fotografiat-o pe Olivia, iar in pauza de biberon am fost invitata la bucatarie. GENIAL! Pe jos era un covor din acela tesut in niste culori atat de autentice. L-am admirat, cu voce tare. Casuta lor are personalitate.

Bucataria este locul meu preferat. Si acum ar veni glumele din partea cunoscutilor “Nu s-ar spune”. Dar chiar este. Mi se pare locul cel mai cald dintr-o casa.

George m-a servit cu pui si cartofi la cuptor, facuti chiar de el, iar Madalin, cumnatul, mi-a preparat rapid o cafea.

Mosica Madalina m-a lasat la propriu cu gura cascata. Si-a dorit, si a reusit sa croseste cu mana ei costumatia Oliviei. Ce a iesit, vedeti din imagini.

Mada, esti un geniu al lucrului manual!

Au venit si nasii. Casa a devenit si mai vesela.

Cu nasii este o alta poveste, una de suflet. Datorita lor eram atunci acolo. Am fotografiat candva in vara “Turta” Sarei, fetita lor. De atunci Madalina si George mi-au devenit prieteni. Si tot de atunci, datorita lor ne intalnim la diverse evenimente.

Farfuria mea s-a golit insatantaneu, la fel si biberonul si am pornit spre biserica.

Seara s-a incheiat cu o petrecere  la un restaurant atent decorat de Andreea.

Mascotele serii au fost minionii. Baloane, carticele colorate, un photo corner gandit de parinti si un caricaturist ce ne-a inveselit tuturor seara.

Nu am rezistat. M-am prezentat si eu in fata dumnealui. Am si acum desenul cu ochii incrucisati si urechile clapauge.

Ce m-a impresionat in afara de familie, pregatiri. caldura lor? M-au impresionat legaturile stranse de prietenie la care cu totii tin foarte tare. Mamica, mosica si nasica sunt prietene din liceu. Eu va felicit, sunteti minunate!

Andreea, George…sunteti o familie reusita, si fericita.

Va doresc tot binele din lume, va multumesc pentru invitatie si abia astept sa ne vedem de Craciun. Sper ca de data acesta Olivia sa nu mai fie zgarcita la zambete.

 

 

Leave a comment