Please select mobile menu.

Despre copilarie si nostalgie

October 30, 2015 ,

Sunt lucruri care te impresioneaza pe moment, sunt lucruri care te misca in timp si mai sunt lucruri care te ating fix in locul cel mai sensibil.

Daca incep cu “mie imi plac pisicile” ma vor huidui cel putin doi prieteni (nu-i asa Ionita? 🙂

Asa ca incep cu acel ceva care ma misca indiferent de stare sau vreme, de zi sau toane: mama si fiica, legatura dintre ele, si emotia care emana din orice gest minuscul.

Nu ma refer la asemanarea  fizica, in general acest aspect avantajeaza taticii, ma refer la privirile ce se cauta prin camera si se intalnesc intr-un zambet si o gropita in obraji.

Cazi si Tasi, la prima vedere ai spune ca sunt ca doua picaturi de apa, apoi iti fuge privirea la o fotografie cu tati din copilarie si te razgandesti brusc.

Privindu-le, se rostogolesc peste tine rafturi de amintiri care mai de care mai colorate despre cea mai ravnita perioada a vietii. Maini calde dar ferme care te sustin, voce placuta dar de temut care te indruma, privire blanda dar ascutita care te urmareste, iar la sanul ei, miroase a Dumnezeu. Cam asa vad eu prezenta mamei in viata unui copil

Este un privilegiu sa fii mama, este un dar sa ai fiica.

Cazi, esti responsabila de o nostalgie de nedescris, in tine voi doua mi-am revazut trecut si dorinta.

Am stat doar pret de o ora si cateva prajituri, dar m-am simtit ca acasa. Restul zilei am crosetat ganduri despre copilarie, viata, prioritati si dorinte. De vina este si toamna dar si gene intoarse de copil perfect pe care tocmai l-am fotografiat

Sunteti o familie tare frumoasa, iar Tasi este de zece ori norocoasa, are de la cine sa “fure” tot ce este mai bun si frumos.

Sa fiti fericiti mereu!

1 comment

Leave a comment