Please select mobile menu.

“Leonce si Lena”

November 12, 2015 ,

Intamplator sau nu, duminica am ajuns la Teatru.

Mi-am croit drum pe holurile ascunse ce debuteaza cu un scris citet “INTRARE ACTORI”. Ai spune ca este un labirint secret tapetat cu emotii si umbre ale timpului care s-a dovedit destul de aspru.

Am ajuns in cabina de machiaj a doamnelor. Este cald si bine, o lumina placuta insoteste conversatia de fete din timpul machiajului. Doamna Nuti manuieste cu dibacie cand un ondulator cand o pensula de machiaj. Este emotionata pentru specatcolul care va urma, vrea sa fie totul perfect. Tot dumneaei ma insoteste pe holurile inguste spre cabina barbatilor.

“De cati ani lucrati aici Doamna Nuti?”

“De 45 de ani domnisoara. Coafez si machiez de 45 de ani in acest teatru”

POC!Este momentul cand gandurile mi se opresc odata cu fruntea lipita de un toc al usii.. “Hmm…ma simt dintr-o data prea mare pentru usa aceea si prea mica pentru ce se intampla acolo”

45 de ani? O viata de om. Si banuiesc ca Doamna Nuti nu a ramas pentru aspectele financiare, stim cu totii cam cum le sunt salariile. A ramas de dragul oamenilor. Ce dragi imi sunt oamenii care raman de dragul oamenilor. Probabil ca ar fi putut sa plece candva, cumva dar a preferat sa faca parte din aceasta lume, cu oameni plini de viata.

In cabina barbatilor este aceeasi lumina calda si emotii rastalamacite in glume. Doamna Nuti imi arata costumele, perucile, domnii sunt extrem de politicosi si deloc derajnati de prezenta mea.

Cu cat ne apropiem de ora 18.00 emotiile cresc, Doamna Nuti alearga din cabina in cabina sa se asigure ca totul este bine. Pe holuri se repeta, cu suntele haioase si in ritm rapid.

Din fragmentele rostite in soapta unul imi ramane in gand O rog pe Ramona sa mi-l arate.

Il vad, il fotografiez, il memorez.

XPA_5971

Toata lumea isi mai arunca cate un ochi la ceas si unul in sala. Locurile sunt din ce in ce mai putine. Telefoanele suna, sunt ai lor dragi care isi anunta prezenta.

Acum mi-am dat seama cat de tare trebuie sa le bata inima la gandul ca din multimea de ochi indreptati catre ei, o parte sunt ai lor.

Incepe spetacolul, imi gasesc un loc in spatele scenei si privesc fascinata la acesti actori care sunt acolo, in piesa, nimic nu-i disturba, vocile lor sunt atat de clare, ritmul este atat de rapid. Piesa este de exceptie. Fiecare asctor isi descifreaza personajul in cel mai original mod posibil.

“Leonce si Lena”, o poveste de dragoste, originala si surprinzatoare. Printul Leonce de Popo si Lena de Pipi sunt obligati de catre parinti sa se casatoreasca…dar fara se se fi cunoscut vreodata. Leonce pleaca in lume cu valetul sau Valerio. Africa este tara de destinatie. Si printesa Lena de Pipi se hotaraste sa fuga de un destin impus. Insasi acest destin face ca cei doi se se intalnneasca in Africa. Fara sa stie unul de identiatea celuilalt, ei se indragosetsc cu adevarat. Cortina se lasa peste un final fericit.

Se aud ropote de aplauze, emotiile se disipeaza in imbratisari si felicitari.

“Leonce si Lena” inseamna:Vasile Pieca, Dan Andrei, Ramona Olteanu, Mirela Dinu. Mirela Popescu, Adrian Duta, Puiu Margescu, Tudorita Popescu, Cristina Caragea, Marius Pieca, scenografia Miruna Varodi, regia artistica Cristian Ioan

Va multumesc din suflet ca m-ati primit dincolo de cortina.

Ramona, iti multumesc pentru tot.

Cuvintele sunt de prisos

Ma inclin!

 

2 comments

Leave a comment