Please select mobile menu.

Despre mine

ioana radu

Anul de gratie 1980. La Curtea de Arges, intr-o seara de iulie, m-am decis sa scot ochii in lume. Pentru mine a fost o revelatie, pentru mama a fost o surpriza, una care a implicat exclamatia “din nou….tot fata???” Familia noastra deja se bucura de doi ani de o mini prezenta feminina, asa ca un baiatel era mai mult decat asteptat.

Cu hartiile in mana si cu gandul ca iar va trebui sa cumpere rochite, tata merge la primarie sa ma declare. Doamna de acolo a ras de el o jumatate de ora (se pare ca doamnele si ghiseele au ramas o combinatie letala) incercand sa-l convinga ca este stupid sa ma numesc doar Ioana…Ioana Radu cand mai poate sa-mi adauge inca doua trei nume. Se pare ca atunci asa era la moda. Tata a insitat sa fie trecut negru pe alb, simplu si la obiect IOANA RADU “lasati doamna asa, nume scurt, va ajunge si ea celebra ca cea careia ii poarta numele”.

Nu cant, nici in baie, nici in gand. Urechea mea muzicala este complet diforma. In schimb imi  chem celebritatea din alte colturi.

 

Povestea continua…botezul…Nu am fost surprinsa sa aflu ca la botezul meu  biserica a fost….in renovare. Casa strabunicilor mei mi-a fost altar. Mama imi povesteste cat de emotionata era, si cat de frumoasa a fost slujba, tata imi spune ca era 23 august si el se gandea doar la gratarul de dupa. A fost o petrecere in familie la bunici, loc in care mi-am si petrecut copilaria.

Livada din spatele casei mi-a fost sala de lectura. Cartea preferata din copilarie “Aventurile lui Habarnam”, personaj cu care m-am identificat atunci …. “Dondanel”. Personaj cu care ma identific acum… “Lentila”.

[village_carousel size=“medium”] [/village_carousel]

Povestea…merge si mai departe

Fotografia este pasiune, si un mod de a fi. Cand te indragostesti de camera de fotografiat este greu sa mai vezi strada doar …o simpla strada, sau podul din parc, o punte pietonala.

Nu credeam ca intr-un dispozitiv minutios construit pot incapea doua concepte atat de diferite: tehnologie si emotie. Pentru ca, pana la urma cam asta inseamna fotografia: setari matematice, viziune, sensibilitate, empatie si lumina…ca doar cu ea iti “scrii” imaginea.

In scurt timp mi-am dat seama ca pot insufleti imaginile prin cuvinte, si asa, drumul meu a devenit si mai complex. Adaug cu mandrie in lista de lucruri bine facute copywriting si blogging. Fie ca sunt gandurile mele sau concepte precise pentru o clinica dentara sau un restaurant fin, cuvintele sunt alese pe spranceana.

Cum arata povestea mea acum?

Arata asa cum imi doresc. Fiecare eveniment imi aduce prieteni noi, iar entuziasmul pe care il am cand pun mana pe albumul la care am muncit ore bune, nu se compara cu nimic. Imi doresc sa aduc valoare prin imagine, prin cuvant sau prin emotiile pe care incerc sa le transmit.

Lumina este energie, indiferent din ce punct de vedere vorbim. Din ea va scriu cu ea ma joc. Rezultatul? Il vedeti in galerii.

 

Cu drag,

Ioana